Infrastructura agroturistică de cazare și alimentație publică

Infrastructura agroturistică a unei regiuni se dezvoltă concomitent cu evoluţia mişcării turistice din cadrul ei, având drept suport principal de legătură infrastructura tehnică generală, care o poate influenţa pozitiv sau din contră poate să-i creeze dezavantaje majore. Baza de cazare şi alimentaţie publică, alături de principalele resurse de atractivitate şi infrastructura de acces, reprezintă componentele fundamentale de funcţionare a oricărui sistem agroturistic.

Infrastructura agroturistică din spațiul analizat, sub aspectul dimensiunii componentelor, diversităţii şi calităţii sale este foarte slab reprezentată, atât în ceea ce priveşte capacităţile de cazare, cât şi sub aspectul infrastructurii de acces, al calității şi diversității serviciilor oferite turiştilor.

Sub aspectul capacităţilor de cazare se remarcă o slabă echipare din punct de vedere tipologic şi numeric la nivelul unităților administrativ-teritoriale care compun GAL Zona Sătmar. Repartiţia inegală a bazelor de cazare la nivelul teritoriului reflectă interesul scăzut pentru valorificarea resurselor turistice existente sau implicabile în urma unor echipări adecvate.

Pe lângă unitățile de cazare omologate, teritoriul analizat oferă turiştilor şi servicii de cazare neclasificate, care completează numărul de locuri și diversifică oferta agroturistică.

Alături de baza de cazare, structurile de alimentaţie din localităţile analizate contribuie la conturarea profilului agroturistic şi la creşterea forței de atracţie a fluxurilor turistice. În majoritatea lor, unităţile de cazare oferă şi condiţii de servire a mesei (în saloane pentru micul dejun, restaurante, saloane pentru recepţii sau baruri), dar există și unități independente de structurile de cazare.

Disfuncții constatate

Pe baza informaţiilor de ordin statistic, cartografic, fotografic şi a sintezelor documentare, alături de investigaţiile în teren, în urma proceselor de prelucrare, reprezentare spaţială şi analiză multicriterială au fost evidenţiate situaţiile disfuncţionale asociate infrastructurii agroturistice de cazare și alimentație publică, atât la nivelul componentelor elementare, cât şi în cadrul structurilor de conlucrare ale sistemului teritorial vizat:

­  -  repartiția total disproporționată sub aspect numeric, funcțional, calitativ și tipologic a bazelor de cazare și a structurilor turistice cu funcție de alimentație în teritoriu analizat. Se recomandă extinderea infrastructurii agroturistice de cazare și alimentație publică la nivelul întregului teritoriu cuprins în proiect și creșterea calității serviciilor turistice pentru unitățile existente;

­  -  slaba valorificare turistică a produselor tradiționale și a preparatelor culinare cu specific local (legume, fructe proaspete și uscate, gemuri, brânzeturi, vinuri, carne de vânat,mezeluri de casă, pâine țărănească,sucuri naturale, produse apicole, etc.);

­   - inexistența infrastructurilor turistice de cazare și alimentație clasificate la nivel superior (4 şi 5 stele) și lipsa unei promovări adecvate a celor existente;

­ -   nivelul calitativ al bazelor de alimentație publică nu corespunde standardelor internaționale (multe unități au spațiu mare de servire, oferta gastronomică are varietate redusă, denumirile meniurilor nu sunt însoțite și de o prezentare grafică, lipsa unor programe specifice (folclorice, de divertisment, ș.a.), majoritatea restaurantelor prezintă doar un meniu în limba română etc.);

­ -   existenţa unei puternice sezonalităţi în valorificarea turistică a bazelor de cazare și alimentație, axată pe anotimpul estival cu durate diferite;

­ -   inexistenţa unui specific arhitectural local pentru structurile de primire turistice.