Păulești

Numele satului Păuleşti apare pentru prima dată în 1379.
Satul Amaţi a fost amintit prima dată în documente din 1332, iar numele are la origine probabil un nume propriu.
Prima atestare documentară pentru satul Ambud datează din 1373.
Satul Hrip aparţine comunei Păuleşti si este amintit pentru prima dată în documente din 1370.
Satul Petin s-a format probabil pe vatra aşezării de odinioară Bazan, atestată în 1316.
Satul cel mai mic din comună Păuleşti este Ruşeni,si apare în documente din 1411.
Unele surse susţin că este aceeaşi localitate cu Kis-Szent Mária (Sfânta Marie Mică).
A fost domeniul străvechi al familiei Dobrachy, iar ulterior a fost posedat de cetatea Sătmarului până spre sfârşitul secolului al XVII-lea, după care proprietari mai însemnaţi îi găsim pe familiile Debreczeni, Eötvös şi Teleki, respectiv urmaşii acestora De Gerando.
Personalitatea cea mai remarcabilă, care se leagă de localitate este contesa Blanka Teleki (1806-1862).
Sub ctitoria sa a fost înfiinţată prima şcoală pentru femei din Ungaria, a susţinut înfocată cauza revoluţiei şi a războiului de independenţă.
Între 1848 şi 1851, data arestării sale, a trăit şi a activat la conacul familiei Teleki din Păuleşti.
A ajutat revoluţionarii care au vrut să se ascundă în Transilvania, a adunat materiale documentare despre evenimentele din 1848-49.
A fost găsită în urma corespondenţei sale cu sora din Paris, arestată în 13 mai 1851 şi condamnată la 10 ani de închisoare, dar după şase ani a fost pusă în libertate.
Memoria sa este păstrată vie de placa dezvelită pe peretele capelei romano-catolice şi obeliscul care poartă portretul ei, al sorei sale – Teleki Emma – şi al soţului acesteia – August De Gerando – din curtea bisericii reformate, realizat de sculptorul István Balogh.
În 2001 a fost deschisă şi o cameră memorială dedicată lui Blanka Teleki.